Romanţa ploilor de vară

Ce voluptoase-s ploile de vară !...
Sunt veşnic calde şi catifelate
Ca braţele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleaşi biblice senzaţii repetate
La infinit -
Ca ploile fără sfârşit -
Din clipa primului păcat
De Eva şi Adam sanctificat !...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când se-mpreună sexele, spre seară !...

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când le lăsăm să intre în odaie,
Să ne topească buzele timide
În buzele lor calde şi umide !...

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când ne repetă-n fiecare seară
Romanţa ploilor de vară -
Pe care noi,
Doi câte doi -
N-o mai cântăm nici pe ghitară,
De câte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie...

Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Şi ne sărută, seară dupa seară,
Cu-aceleaşi buze pline de văpaie,
Eternizând acel "Da capo-al fine",
Pe care noi îl repetăm fără ruşine
Pe-aceeaşi sofa din odaie
Armonizându-l cu-ale ploii şoapte
Pâna se schimbă seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne sărută până ne omoară...

L-aţi recunoscut, desigur, pe Ion Minulescu.
Fotografia e făcută de prietena mea Tetris. Mulţumesc!

Notă (explicativă): nu apuc să postez la timp, nu scriu cât aş vrea (am primit reproşuri :P), nu comentez (deşi citesc/văd tot ce postaţi), nu răspund la mesaje... pen' că zugrăvesc şi acasă la mine e ca după războiul de independenţă :) Staţi liniştiţi, nu mai durează mult (aşa sper!), mă străduiesc să termin săptămâna viitoare. Până atunci, sperând că veţi fi îngăduitori cu mine (ca şi până acum), o să postez... când apuc.
Zile frumoase să aveţi!