Frumoasa şi bestiile

Calendar - Actualitatea românească

O scrisoare pierdută, act 3 - discurs Caţavencu. Actual.



I. L. Caragiale s-a născut la data de 30 ianuarie 1852.

Un foc sacru, purificator

sau, cu alte cuvinte, cine a stins lumina la Guvern?

Foule sentimentale

Nu ştiu ce-mi veni... Brusc mi-am amintit de CD-ul cu franţuzisme. CD-ul meu. L-am căutat oriunde se poate căuta un CD (sunt muuulte locuri, credeţi-mă :)). NU E! Nu e şi gata! Sufăr cumplit!
Până îl găsesc, încerc să îmi amintesc ce era pe el, să îmi fac altul. Presimt ca nu o să apară, dar dacă se întâmplă minunea, o sa fiu fericită - o să am DOUĂ!

Noroc că am o memorie bună. Asta e ultimul cântec de pe CD-ul pierdut :)

Uşă albastră spre...

Calendar - Cocoaşele din grădină

"Când se lasă noaptea, îmi place să fac o plimbare prin grădină. Să nu credeţi că sunt bogat! O grădină ca a mea aveţi şi voi. Şi mai târziu veţi înţelege de ce.
Pe întuneric, dar nu este întuneric cu desăvârşire, pentru că de la frestrele luminate ale casei vine o vagă reverberaţie, pe întuneric eu umblu pe pajişte, cu pantofii afundându-mi-se puţin în iarbă, şi în vremea asta mă gândesc, şi, gândind, ridic ochii să privesc cerul dacă e senin şi, dacă sunt stele, le contemplu, întrebându-mă o mulţime de lururi. Totuşi în unele nopţi nu-mi pun întrebari, stelele stau cât se poate de stupide deasupra mea şi nu-mi spun nimic.
Eram tânăr când, facându-mi plimbarea obişnuită, m-am împiedicat de un obstacol. Pentru că nu se vedea, am aprins un chibrit. Pe suprafaţa netedă a pajiştii era o protuberanţă, şi faptul era ciudat. Poate că grădinarul a făcut vreo lucrare, m-am gândit eu, o să-l întreb mâine dimineaţă. A doua zi îl chem pe grădinar, numele său era Giacomo. Îi spun: - Ce-ai făcut în grădină? Pe pajişte, e ceva ca o cocoaşă, ieri-seară m-am împiedicat de ea şi azi-dimineaţă, de cum s-a făcut lumină am văzut-o. E o cocoaşă scundă şi ovală, seamănă cu un mormânt. Vrei să îmi spui ce înseamnă asta?
- Nu numai că seamănă, domnule, spune gradinarul Giacomo, chiar este un mormânt. Pentru ca ieri, domnule, a murit un prieten al dumneavoastră.
Era adevărat. Scumpul meu prieten Sandro Bartoli, de douazeci şi unu de ani, murise în munţi, cu capul sfărâmat.
- Şi tu vrei să spui, îl întreb pe Giacomo, că prietenul meu este îngropat aici?
- Nu, îmi răspunse, prietenul dumneavoastră, domnul Bartoli (vorbea aşa pentru că făcea parte din vechea generaţie şi de aceea era respectuos), a fost îngropat la poalele muntelui pe care îl ştiţi. Dar aici, în grădina, pământul s-a ridicat singur, pentru că aceasta este grădina dumneavoastră, domnule, şi tot ce se va întâmpla în viaţa dumneavoastră, domnule, va avea negreşit o urmare aici.
- Du-te, du-te, te rog, astea sunt nişte superstiţii absurde, îi spun, te rog să nivelezi cocoaşa aceea.
- Nu pot, domnule, îmi răspunse el, nici o mie de grădinari n-ar reuşi să niveleze cocoaşa aceea.
După care nu s-a făcut nimic în privinţa aceasta, şi cocoaşa a rămas, şi eu am continuat după ce se lasă noaptea, să mă plimb prin grădină, şi uneori mi se mai întâmplă să mă împiedic de cocoaşă, dar nu prea des, fiindcă grădina e destul de mare... Fireşte că de fiecare dată când mă împiedicam de cocoaşă mă gândeam la el, la scumpul meu prieten pierdut. Dar ar fi putut fi şi viceversa. Vreau să spun că se întâmplă să mă împiedic de cocoaşă pentru că în clipa aceea mă gândeam la prietenul meu. Dar treaba asta e greu de lămurit.
Treceau aşa vreo două sau trei luni fără ca eu să mă izbesc pe întuneric, în timpul plimbării nocturne, de acea mică ridicătură. În cazul în care îmi aminteam din nou de el, mă opream şi, în liniştea nopţii, întrebam cu voce are: - Dormi? Dar el nu răspundea. El dormea cu adevărat, dar departe, sub nişte stânci colţuroase, într-un cimitir de munte, şi, cu trecerea anilor, nimeni nu-şi mai amintea de el, nimeni nu-i mai aducea flori.
Şi tot aşa, trecură mulţi ani, dar iată că într-o seară, în timpul plimbării, în colţul opus al grădinii, mă împiedicai de o altă cocoaşă. Puţin lipsi să nu cad. Trecuse de miezul nopţii, toţi se duseseră la culcare, dar supărarea mea era atât de mare, că începui să strig: Giacomo, Giacomo, cu intenţia de a-l trezi. Se lumină o fereastră, Giacomo se apropie de pervaz.
- Ce dracu' e cocoaşa asta? strigam. Ai făcut vreo săpătură?
- Nu, domnule. Numai că între timp s-a dus unul dintre bunii dumneavoastră tovarăşi de muncă. Numele său este Cornali.
După câtva timp mă lovii de o a treia cocoaşă şi, deşi era noaptea târziu îl strigai şi de data asta pe Giacomo, care dormea. Ştiam foarte bine acum ce semnificaţie avea acea cocoaşă, dar în ziua aceea nu primisem veşti proaste, aşa că eram dornic să ştiu. Giacomo, plin de răbdare, apăru la fereastră: - Cine-i? îl întrebai. A murit cineva?
- Da, domule, răspunse. Se numea Giuseppe Patane.
Dupa asta trecuseră câţiva ani destul de liniştiţi, dar la un moment dat cocoaşele începură din nou să se înmulţească în grădină. Erau unele mici, dar se ridicaseră şi unele gigantice, care nu puteau fi trecute cu pasul şi trebuia să urci o parte şi apoi să cobori pe partea cealaltă, ca pe nişte movile. Crescuseră două de mărimea asta, la mică distanţă una de alta, şi nu fu nevoie să-l întreb pe Giacomo ce se întâmplase. Acolo, dedesubt, în cele două ridicături înalte ca nişte bizoni, erau închise bucăţi scumpe din viaţa mea, smulse cu cruzime.
Şi astfel, de câte ori mă întâlneam pe întuneric cu aceste două teribile grămajui, multe lucruri dureroase se răscoleau în sufletul meu, şi eu rămâneam locului ca un copil speriat, şi-mi strigam prietenii pe nume. Cornali, strigam eu, Patane, Rebizzi, Longanesi, Mauri, îi strigam pe cei care crescuseră cu mine, care lucraseră cu mine ani şi ani de zile. Şi apoi, cu o voce şi mai puternică: Negro! Vergani! Era ca şi cum aş fi făcut apelul. Dar nici unul nu răspundea.
Şi astfel, încet-încet, grădina mea, care cândva fusese netedă şi plăcută sub pas, s-a transformat într-un câmp de bătălie, iarba mai e încă, dar pajiştea urcă şi coboară într-un labirint de moviliţe, cocoaşe, protuberanţe, ridicături, şi fiecare din excrescenţele acestea corespunde unui nume, fiecare nume corespunde unui prieten, fiecare prieten corespunde unui mormânt îndepartat şi unui gol în sufletul meu.
În vara asta s-a ridicat una atât de înalta, încât, atunci când m-am apropiat de ea, profilul său împiedica vederea stelelor, era mare cât un elefant, cât o căsuţă, era îngrozitor să urci pe ea, un fel de căţărare, trebuia neapărat s-o eviţi, ocolind-o.
În ziua aceea nu-mi sosise nici o veste rea, aşa că noua apariţie în grădină mă surprindea peste măsură. Dar şi de data asta aflai numaidecât: era cel mai bun prieten al meu din tinereţe, care se dusese. Ne dezvăluisem unul altuia atâtea adevăruri, împreună descoperisem lumea, viaţa şi lucrurile cele mai frumoase, împreună explorasem poezia, tablourile, muzica, munţii, şi era logic că, pentru a putea cuprinde tot acest nesfârşit material, fie el şi rezumat şi sintetizat în termenii cei mai restrânşi, trebuia un mic munte.
În acest moment făcui un gest de revoltă. Nu, nu putea fi adevărat, îmi spusei speriat. Şi îmi chemai încă o dată prietenii pe nume... În clipa asta se auzi un fel de răsuflare în noapte care-mi răspundea da, aş jura că un fel de glas îmi răspundea da şi venea din alte lumi, dar poate că era doar glasul unei păsări de noapte, pentru că păsărilor de noapte le place în grădina mea.
Acum nu-mi spuneţi, vă rog: de ce vorbeşti despre aceste tristeţi îngrozitoare, viaţa e şi aşa destul de scurtă şi de grea prin ea însăşi, să ne întristăm înadins e o nebunie; şi, la urma urmei, aceste tristeţi nu ne privesc pe noi, ci numai pe tine. Nu, răspun eu, din nefericire vă privesc şi pe voi, ar fi frumos, ştiu, să nu vă privească. Pentru că treaba asta cu cocoaşele de pe pajişte li se întâmpla tuturor, şi fiecare dintre noi, în sfârşit m-am explicat, e proprietarul unei gradini unde se petrec aceste fenomene dureroase. E o poveste străveche, care s-a repetat de la începutul veacurilor, se va repeta şi pentru voi. Şi nu e o glumă literară, lucrurile stau chiar aşa.
Fireşte, mă întreb şi dacă în vreo grădină se va ridica într-o zi o cocoaşă care să ma privească, cel puţin o cocoaşă mică, de ordinul doi sau trei, măcar o cută a pajiştii, care în timpul zilei, când soarele bate de sus, cu greu poate fi văzută. Oricum, un om pe lumea asta, cel puţin unul, tot se va împiedica de ea.
S-ar putea ca, din pricina caracterului meu blestemat, să mor ca un câine în fundul unui coridor vechi şi pustiu. Şi totuşi, în seara aceea, cineva se va împiedica de micuţa cocoaşă răsărită în grădină, şi se va împiedica şi în noaptea următoare, şi de fiecare dată se va gândi, iertaţi-mă că nădăjduiesc, cu o picătură de regret se va gândi la un individ care se numea Dino Buzzati."

Povestirea "Cocoaşele din grădină" face parte din volumul "Cele mai frumoase povestiri" (aparut la Editura Polirom, 2005, traducerea Mara Chiriţescu, Florin Chiriţescu, Geo Vasile) şi am ales-o pentru ca Dino Buzzati ( e printre preferaţii mei, v-aţi prins :)) s-a stins din viaţă în 1972, pe data de 28 ianuarie.

Câte ceva despre mine

Va urma....

Tabu

Calendarul zilei

Lewis Carroll (născut la data de 27 ianuarie 1832) este pseudonimul sub care şi-a publicat cărţile reverendul Charles Lutwidge Dodgson, lector de matematică la Christ Church, Oxford, din 1855 şi până în 1881, când s-a pensionat. A fost hirotonisit, dar a slujit foarte rar.
Era un bărbat timid, care se simţea în largul lui mai ales în preajma copiilor. Alice, fiica mijlocie a lui Henry Liddell, decanul colegiului unde preda, i-a fost cea mai apropiată dintre toţi prietenii-copii. Într-o zi din vara anului 1862, luându-le la o plimbare cu barca pe cele trei fiice ale decanului- Lorina, Alice şi Edith - le-a spus o poveste despre "Aventurile secrete ale lui Alice".
Aşa s-a născut povestirea pe care avea să o publice în 1865 sub titlul "Alice's Adventures in Wonderland" ("Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor"), textul fiind ilustrat de desenele lui Sir John Tenniel.
Avea să-i urmeze, în 1872, "Through the Looking-Glass" ("Prin Oglindă"), care prezenta alte aventuri ale lui Alice şi era ilustrată de acelaşi Sir John Tenniel.
A mai publcat poemul "The Hunting of the Snark" ("La vânătoare de sforăit"), în 1876 şi, în două volume, mai puţin inspiratul "Sylvie and Bruno" ("Sylvie şi Bruno"), în 1889 şi 1893.
Charles Dodgson a scris şi câteva tratate de matematică, mai important fiind "Euclid and his Modern Rivals" ("Euclid şi rivalii săi moderni"), în 1879.
totodată a fost un pionier în domeniul artei fotografice, cele mai reuşite lucrări ale sale fiind portretele de copii.
Renumele i l-au adus însa cele două cărţi despre Alice, cărti care, de-a lungul vremii, au fost transpuse pe micul şi marele ecran, în filme de desene animate şi artistice, gustate de publicul mic şi mare în aceeaşi măsura.

Bună dimineaţa!

Dacă...

Calendar despre nişte ochi albaştri

Nume: Paul Leonard Newman
Data naşterii: 26 ianuarie 1925, Ohio, SUA
Părinţi: Tatăl, Arthur S. Newman (evreu cu rădacini poloneze şi ungureşti); mama, Thereza Fetzko (născută in Ungaria)
Înaltime: 1,77 m
Ochi: albaştri
Fraţi: Arthur Newman
Căsatorit: cu Jackie Witte (1949-1958), Joanne Woodward (1958-2008)
Copii: Scott, Susan, Stephanie, Elinor, Melissa, Claire
Cariera cinematografică: - mai multe roluri de figuraţie, episodice şi secundare în seriale de televiziune ("Suspense" în 1949, "The web" în 1952)
- The Silver Chalice, 1954, de Víctor Saville - primul film
- Somebody Up There Likes Me, de Robert Wise, 1956 - primul mare succes (pentru rolul lui Rocky Graziano a dat probă şi Steve McQueen)
- Tot în acelasi an joaca într-o ecranizarea lui Billy Wilder Stalag 17
- Until They Sail, 1957, în regia lui Robert Wise
- The Long, Hot Summer, unde lucrează pentru prima data cu regizorul lui preferat, Martin Ritt şi joacă pentru prima dată cu Joanne Woodward, cea care avea să îi devină soţie un an mai târziu.
- 1958: Cat on a Hot Tin Roof, de Richard Brooks, şi The Left Handed Gun, de Arthur Penn, “The Young Philadelphians”, de Vincent Sherman
- 1959, From the Terrace de Mark Robson şi Exodus, în regia lui Otto Preminger
- 1961, The Hustler de Robert Rossen şi Paris Blues, de Martin Ritt
- 1962, Sweet Bird of Youth, de Richard Brooks, Hemingway’s Adventures of a Young Man, regizor Martin Ritt
- 1963, Hud, regia Martin Rit, A new kind of love, în regia lui Melville Shavelson, The Prize, de Mark Robson, The Outrage, de Martin Ritt
- 1966, în filmul lui Jack Smight Harper, alaturi de Lauren Bacall, cunoaşte consacrarea definitivă
- Tot în 1966 joacă în filmul lui Alfred Hitchcock, Torn Curtain alături de Julie Andrews
- Urmează Hombre, de Martin Ritt, apoi, în anul 1968 îşi face debutul ca regizor, Rachel, Rachel, dâdandu-i posibilitatea lui Joanne Woodward să faca unul din cele mai bune roluri ale ei.
- În anul 1969 joacă în Butch Cassidy and the Sundance Kid, alături de Robert Redford şi tot în acest an mai joaca şi în Winning, regia lui James Goldstone şi The Secret War of Harry Frigg, regia Jack Smight
- 1970 WUSA, de Stuart Rosenberg
- În 1971 face al doilea film ca regizor, Sometimes a Great Notion, cu Henry Fonda, Lee Remick, unde are şi el un rol
- 1972 Pocket Money, de Stuart Rosenberg
- 1973 The Sting, regizat de George Roy Hill, film în care joaca din nou alături de Robert Redford şi The Mackintosh Man, în regia lui John Huston
- Apoi The Effect of Gamma Rays on Man-in-the-Moon Marigolds, cel de-al treilea film în calitate de regizor, cu Joanne Woodward in rolul principal, îi aduce consacrarea ca regizor
- 1974, The Towering Inferno, de Irwin Allen si John Guillermin
- The Drowning Pool de Stuart Rosenberg
- 1976, Buffalo Bill and the Indians, în regia lui Robert Altman
- 1977, Slap shot, de George Roy Hill
- 1980 When Time Ran Out, de James Goldstone, Fort Apache, the Bronx de Daniel Petrie, şi filmul pentru televiziune The Shadow box, în regia sa
- 1981, Absence of Malice, de Sydney Pollack
- 1982, The Verdict, de Sidney Lumet
- În 1994 regizează Harry and Son, film făcut în memoria fiului său Scott, mort din cauza unei supradoze în 1978.
- 1986 îi adduce un rol în filmul lui Martin Scorsese The Color of Money, rol pentru care obţine primul lui Oscar.
- A mai jucat in filme ca: Mr. and Mrs. Bridge regizat de James Ivory, Where the Money Is in 2000, în regia lui Marek Kanievska, Road to Perditionn, regizat de Sam Mendes, unde joacă alături de Tom Hanks.
- A mai obţinut un Oscar onorific in 1985.

Pe 25 mai 2007, la 82 ani işi anuntă retragerea din lumea filmului.
Pasiuni: politică, cursele de maşini, soţia sa şi ţigara.
A participat numeroase curse de masini, printre catre: în 1972, la Thompson, Connecticut (prima sa cursa oficiala), cursa de 24 ore de la Le Mans în 1979, unde a terminat al doilea cu un Porsche 935, avându-l copilot pe germanul Rolf Stommelen. În anul 1983 a devenit co-fondatorul Newman/ Haas/ Lanigan Racing, iar în 1995, la 70 de ani, obţine recordul de cel mai în vârstă pilot participant la o cursă.
Tot dragostea pentru maşini a făcut să-şi împrumute vocea în filmul realizat de Pixar: Cars – Doc Hudson.
Alte lucruri despre Paul Newman: a fost mare fan Jim Carrey; rolul din Somebody Up There Likes Me i-a fost oferit iniţial lui James Dean, iar cel din Cat on a Hot Tin Roof, lui Elvis Presley; în filmul La dolce vita este menţionat numele său, iar formaţia Dogs Die in Hot Cars are o melodie numită "Paul Newman's Eyes"; ceasul Rolex "Daytona", din 1960, era denumit neoficial, Rolex, "Paul Newman"; susţinea căsătoriile gay; a primit numeroase premii ca recunoaştere a activitaţilor sale umanitare, printre care "The Humanitarian Award", în 1993 şi "Special Award", în 1985; în 1978 reprezintă USA la ONU la conferinţa pentru dezarmare, în 1990 a fost declarat " părintele anului " de catre UNICEF; a înfiinţat fundaţia Scott Newman, destinată ajutorării şi apărării persoanelor victime ale drogurilor; în anul 1982 înfiinţează "Newnan's Own", o linie de produse alimentare, iar toti banii câştigaţi în urma vănzarilor îi donează (pâna în anul 2006 a făcut donaţii de peste 200 mil. $)
S-a stins din viaţă anul trecut, pe 26 septembrie.

P.S. Îl iubesc pe Paul Newman. Prietenii ştiu... :)

Sfarsitul...zilei

Puţină primăvară

Nuanţe

Baloane de săpun

Calendarul zilei

Pe data de 21 ianuarie 1911 s-a dat startul primei ediţii a Raliului Monte Carlo.

Stare de...suflet

Calendar - Janis Joplin

S-a nascut pe 19 ianuarie 1946.


si pentru ca imi place muuuult

A cazut cerul din ochii tai - Grigore Vieru

A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărîmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros
Fără harnicele tale mîini.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Ca un pom doborît
Însuşi graiul
Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!

Calendar - Bran si Stan

Oliver Hardy (pe numele sau adevarat Norvell Hardy), cunoscut de noi ca Bran, personajul plinut din celebrul cuplu comic Stan si Bran, s-a nascut la data de 18 ianuarie 1892, in Harlem.



:)))))

Calendar - Dalida

S-a nascut la 17 ianuarie 1933, la Cairo, in Egipt, din parinti italieni. In 1955 s-a stabilit in Franta, unde a trait pana in in 1987.

Eu beu

Pe 16 ianuarie 1920 intră în vigoare un amendament la Constituţia SUA care interzicea importul, exportul, fabricarea, vanzarea si transportul bauturilor alcoolice pe teritoriul american ("Legea prohibiţiei"). Nu era insa interzisa cumpararea, detinerea si consumul de alcool :) Treaba asta i-a tinut pana la 05.12.1933 cand s-a pus capat Prohibitiei la nivel national, insa statele americane au avut dreptul sa ingradeasca sau chiar sa interzica in continuare consumul bauturilor alcoolice. De exemplu, in statul Mississippi Prohibitia a intrat in vigoare in anul 1907 si a fost anulata abia in 1966.
In prima jumatate a secolului al XX-lea, miscari pentru adoptarea Prohibitiei au aparut in mai multe state din intreaga lume. Iata cateva exemlpe: Islanda (1915-1922), Norvegia (1916 - 1927), Finlanda (1919 - 1932)- berea ramanand interzisa pana in 1989 (NASOL!), Rusia si mai apoi Uniunea Sovietica (1914 - 1925).

Vaca si bo(c)ul zilei

Eu am postat vaca, va las pe voi sa faceti nominalizarile pentru Boul zilei, apoi o sa pun poza :)

Festivalul Zmeelor

In fiecare an, pe 14 ianuarie, se desfasoara in India, Festivalul Zmeelor (Makar Sankranti sau Uttarayani). Aceasta sarbatoare coincide cu inceputul calatoriei spre Nord a Soarelui (Uttarayan), cand acesta intra in semnul Capricornului. In India se foloseste Calendarul Solar, iar pe baza acestuia pe 14 ianuarie ziua aste perfect egala cu noaptea.

Disco

In anul 1963, pe 11 ianuarie, s-a deschis prima discotecă din lume, la New York, "Whisky a-go-go".
Vremuri...

Calendar - Rod Stewart

S-a nascut pe 10 ianuarie 1945. La multi ani!

Asta e la cererea "telespectatorilor"


si asta pentru mine :)

Calendar

Iar nu am putut sa aleg, asa ca aplic regula de ieri... :)

In 1941 s-a nascut Joan Baez



In 1944, Jimmy Page, chitaristul trupei Led Jeppelin




In 1959, Cristi Minculescu, solistul trupei Iris


si pentru ca nu pot rezista tentatiei:

Poza-pozna

Multumiri pentru aceasta fotografie lui Adi (posesoarea manusilor si nucii), Monicai (autoarea) si pasarii curajoase si curioase :)
Fotografia a fost facuta ieri in Herastrau.
Super!

Iarna in oras

E iarna pe bune! Cica nu tine mult, da' char si-atat, face toti banii :) Asta vad eu cand ma uit pe geam.

Geniali!

Astazi, 8 ianuarie s-au nascut niste...adevarati! Nu am putut sa ma hotarasc, asa ca ii pun "la pachet", in ordinea numerelor de pe tricou :)

In 1935, Elvis Presley



In 1937, Shirley Bassey



In 1947, David Bowie



Cum ziceam: Geniali!

Umbra

Calendar

In 1881 s-a nascut poetul, prozatorul si dramaturgul Ion Minulescu.

Iata Romanta soarelui, in interpretarea Margaretei Paslaru



Si neaparat trebuie sa cititi "Casa cu geamuri portocalii ". Minunata!

Calendar

In 1924, Walter P.Chrysler lanseaza pe piata primul sau autimobil - Chrysler Six

Calendarul zilei - Ada Falcon

In 2002, pe 4 ianuarie, s-a stins din viata Ada Falcon.

Iata cine a fost, cum a trait si cum a cantat:

Calendar - John Paul Jones

John Paul Jones, basistul formatiei Led Zeppelin, s-a nascut la data de 3 ianuarie 1946.



WOW! :)

Dor de zapada

Anul trecut a nins la inceputul lui ianuarie...

2009, primul dans :)

Pe 1 ianuarie 1927 s-a nascut coregraful si regizorul Maurice Bejart.

Tango!