Doi. Iar.

...şi tot aproape la fel. Iar.

Calendarul zilei - Brian Jones

Brian Jones s-a născut la 28 februarie 1946. A fost component (chitară , backing vocals, armonică, keyboards, percuţie) al formeţiei The Rolling Stones de la înfiinţare (1962) până în anul 1969, când s-a stins din viaţă.

No Line on The Horizon

Azi, 27 februarie, U2 îşi lansează noul album, No Line on The Horizon, în Irlanda!
Desigur, fanii ştiu şi îl aşteaptă. Însă, sunt sigură că, aşa cum am făcut-o şi eu, l-au ascultat deja. Sună ca pe vremuri, aşa cred, şi mi-a plăcut! Mi se pare că Bono a înţeles ca oamenii vor să asculte ce ştiu ei , nu e nevoie să inventeze altceva... Chiar daca e ceva nou, eu personal, vreau să fie la fel... :)

Să ascultăm, la max!



Despre album puteţi citi pe http://en.wikipedia.org/wiki/U2%27s_twelfth_studio_album

Dimineaţă de iarnă

"Heloo, I’m Johnny Cash..."

E unul dintre baieţii pe care-i iubesc eu definitiv, era născut pe 26 februarie (1932), aşa că nu puteam să ratez... :)

Calendarul zilei - Levi Strauss

Oscar Levi Straus s-a născut la data de 26 februarie 1829.
În anul 1847 a emigrat din Germania în Statele Unite şi s-a stabilit la New York pentru a studia afacerile şi comerţul. În acest timp s-a implicat în afacerea cu postavuri a familiei. În anul 1853, când s-a dat startul goanei după aur a plecat în San Francisco şi şi-a deschis un magazin cu unelte pentru mineri. În 10 ani, magazinul a devenit o adevărată companie - Levi Strauss & Co- cu sediul în strada Battery, unde s-a găsit timp de 40 de ani.
În 1853, Cand Levi Strauss croia, la sugestia unui client, prima pereche de pantaloni din pânza de cort pe care o comercializa în magazinul său, era, fără îndoială, departe de a-şi imagina, nici măcar spera, posteritatea glorioasă a creaţiei sale.
Primii pantaloni au avut succes imediat printre clienţii săi, dar acestia i-au spus că sunt prea aspri. Astfel, el înlocuit vechea pânza de coviltir şi corturi cu pânza de doc, mai moale şi mai flexibilă, adusă din Franţa, localitatea Nime (de unde vine denumirea denim). Această pânză , cu tentă indigo, i-a îmbrăcat mai întâi pe marinarii genovezi (de unde jean, Genoese: genovez, în engleză)...
Deşi erau nişte pantaloni foarte rezistenţi (cu cusături întărite între picioare) şi practici (cu cinci buzunare, şliţ cu nasturi vizibili, uşor de deschis), clienţii au reclamat faptul că buzunarele se rupeu foarte repede. Căutând soluţii, a discutat cu un client de-al sau, Jacob Davis, care vorbit despre folosirea unor capse de arama, care ar fi conferit o rezistenţă mai mare. Neavând bani destui, împreuna cu Jacob Davis a patentat, în anul 1872, invenţia. Astfel, timp de 20 de ani, Levi Strauss a fost singura companie avizată să producă haine cu capse. Abia în anul 1891, patentul a devenit domeniu public.
La toate aceste îmbunătăţiri, în anul 1886, Levi a cusut o etichetă din piele, care reprezenta imaginea a doi cai care trag, în direcţii opuse, o pereche de blue-jeans, vrând să sublinieze faptul că pantalonii sunt foarte rezistenţi.
Datorită calităţilor lor, blue jeans vor cîştiga în curând zonele rurale şi apoi, în anii '30, oraşele, prin intermediul căutătorilor de aur care se reconvertesc în agricultori sau crescători de vite.
După cel de al doilea război mondial blue jeans trec oceanul o data cu cinematograful hollywoodian (Jeams dean în Furia de a trăi, Marlon Brando în Echipa sălbatică) şi cuceresc Europa.
Cu miliarde de exemplare vândute şi o vitalitate reînnoită în permanenţă, blue jeans au devenit elementul de neînlocuit al garderobei, simbol perfect al modei contemporane. Simbol al reuşitei confecţiilor ale caror costuri de producţie şi calitate a fabricaţiei au dus la crearea şi întreţinerea unui consum de masă. Simbol al internaţionalizării costumului, pentru ca blue jeans sunt purtaţi pretutindeni de la est la vest şi de la nord la sud, cu foarte rare excepţii. Simbol al diversităţii sale, întrucât exista, şi astăzi, o mare varietate de blue jeans: bruţi, albaştri, negri sau de diferite culori, spalaţi cu apă cu leşie (bleached), frecaţi cu piatră ponce (stone-washed), învechiţi (used)... şi cu tăieturi diferite (numai Levy Strauss comercializează aproape 40 de modele în toată lumea). Simbol al unei mode unisex şi fără vârsta, deoarece sunt purtaţi de la vârsta cea mai fragedă până la moarte. În sfârşit, ca simbol al abolirii costumului ca instrument de clasă, întrucât sunt bine purtaţi, atât de cei din clasa medie, cât şi cei din categoriile mai înstărite.

OscarLevi Strauss a continuat să producă şi să vânda jeans până la moartea sa, în 1902, când afacerea a fost preluată de cei patru nepoţi ai săi.

* biografie: Histoire du costume, Francois-Marie Grau

Avantajele şi inconvenientele unei locuinţe cu beci

Pe Andres l-au fascinat întotdeauna casele cu beci. Beciul, obişnuia el să zică, e subconştientul clădirii - acolo nimeresc lucruri pe care le aruncăm ori cele care ne tulbură sau ne deranjează, jucăriile, cărţile şi obiectele vechi, de când eram copii, mobilele îmbătrânite, hârtiile fără rost, hainele pe care nu le mai purtăm, aparatele perimate, sculele învechite, pasiunile uitate, lucruri pe care vrem să le ţinem ascunse, cu care ne ruşinăm ori pe care preferăm să nu le fi avut niciodată. Pentru el erau atât de numerose avantajele unei case cu beci, că primul lucru pe care l-a făcut, de cum a dispus de ceva parale, a fost să-şi cumpere una. Adevărul e că pe-afară nu era grozavă, nici n-ai fi putut spune că era prea spaţioasă, dar avea, într-adevăr, un beci uriaş, unde puteai coborî din vestibul, printr-o uşă ascunsă sub scară. Pe vremea burlăciei, n-a trebuit să exileze acolo prea multe. Dar totul s-a schimbat când s-a căsătorit cu Amelia. De cum s-a întors din luna de miere, tânăra-i soţie a percheziţionat toată casa, cu gândul să facă loc noilor mobile, tablouri, oglinzi, porţelanuri, haine... Cel mai greu i-a venit să-şi demonteze biblioteca, fiindcă ocupa nu numai pereţii salonului, ci şi ai celorlalte odăi, mai puţin a băii, cămării şi bucătăriei. Încă din adolescenţă, cititul şi adunatul cărţilor erau cele mai mari pasiuni ale lui Andres, cărora le consacrase tot timpul şi toţi banii, cu excepţia cumpărării casei. În enorma-i bibliotecă, predomina, fireşte, literatuta, dar existau şi cărţi de istorie, de călătorii şi de filozofie. În plus, moştenise atât biblioteca tatălui său, care fusese jurist, cât şi pe cea a unui unchi, paroh al catedralei. Fireşte, Andres a încercat să-i ţină piept Ameliei şi chiar să ajungă la un târg cu ea. Dar soţia lui n-a vrut să cedeze nici un centimetru din pereţii casei, pe care se gândise să-i tapeteze, desigur nu cu cărţi. În fine, cearta a fost atât de crâncenă, că Amelia l-a pus să aleagă între ea şi iubita-i bibliotecă. "Tu hotărăşti", i-a zis şi a ieşit din dormitor trântind zgomotos uşa. Aşa că Andres n-a avut încotro şi, trebuind să accepte şantajul soţiei, a dus jos în beci rafturile cu toate cărţile, aşezându-le cum putea mai bine, unul în spatele celuilalt. Dar, cu siguranţă, n-a renunţat la tovărăşia lor. De fapt, adeseori se făcea că pleacă de-acasă, dar, în realitate, se închidea cu credincioşii lui prieteni în beci. Până când, într-o după-amiază, Amelia l-a descoperit, iar el s-a ruşinat atât de tare, că şi-a promis să nu mai facă niciodată aşa ceva. Tocmai atunci au început să apară cărţi în cele mai nebănuite colţuri ale casei. Întâi, un roman de Tolstoi, "Război şi pace", de care Amelia a dat pe masa din bucătărie, lângă pâine. Apoi, povestirile lui Poe, pe jumătate ascunse într-o nişă a scării care urca la etajul superior. Într-o după-amiază, când tocmai termina de instalat o lampă nouă în salon, Andres şi-a auzit soţia ţipând. Alarmat, a suit în mare goană treptele. Ea era în dormitor, în faţa şifonierului cu uşile larg deschise. Înăuntrul acestuia, pitite în lenjeria soţiei, stăteau zeci şi zeci de cărţi. Ca s-o liniştească, i-a jurat că nu ştia nimic şi nici nu putea pricepe ce se petrecea, lucru care a enervat-o şi mai rău pe Amelia. Totul era atât de absurd, că Andres a ajuns să creadă că ea era cea care, în deliru-i paranoic, uita cărţi prin toate încăperile casei, ca să aiba astfel un bun pretxt pentru văicăreli şi certuri.
A doua zi de dimineaţă, Amelia n-a fost nici măcar în stare să facă obişnuita curăţenie în salon, fiindcă la fiecare pas se împiedica de alte cărţi. Stăteau pe covorul persan, sub sofaua de piele, în spatele draperiilor de catifea, printre statuetele cu păstori, într-un vas mare de porţelan... Cuprinsă de panică, a coborât în beci, hotărâtă să pună capăt o dată pentru totdeauna intolerabilei situaţii. Acolo jos, totul părea să fie în ordine. "Prea multă ordine, poate", şi-a zis Amelia, căutând din ochi o soluţie. Într-o încăpere de beci era un cazan cu cărbuni şi, cu toate că în septembrie nu era încă frig, hotărî că nu ar fi rău să facă acolo un foc zdravăn şi purificator. Aşa că a luat un coş mare şi l-a umplut ochi cu cărţi. Apoi l-a dus cu teribilă greutate lângă cazan şi le-a aruncat una după alta în flăcări. A privit extaziată cum ardeau în micul infern domestic. Când i s-a sfârşit provizia, s-a dus să mai caute. Erau atâtea cărţi, că nici nu ştia cu ce să continue. În vreme ce le arunca în coş, se simţea ca zeul dreptăţii în ziua Judecăţii de Apoi. "Şi acum asta, şi asta, şi asta..." Era atât de absorbită de cruciala-i misiune, că nici nu şi-a dat seama când a căzut unul dintre rafturi peste ea, cu toată încărcătura lui de cărţi, când a trântit-o şi a lipit-o de podea, la fel cum trece o cizmă de călărie peste un muc de ţigară. Înainte de a muri, a mai avut vreme să citească titlurile unora dintre cărţile cu care o lovise soarta.
Când Andres a venit acasa, s-a mirat foarte tare de tăcerea care domnea peste tot dar şi mai tare căldura din casă. Mânat de un obscur presentiment, a coborât în beci. La început, s-a gândit la tot ce era mai rău. Dar a văzut pe loc că, din fericire, pieriseră doar căteva scrieri teologice. N-a observat imediat că soţia îi zăcea sub un strat de cărţi. Deşi totul părea să indice un accident casnic, Andres se simţea cu musca pe căciulă. Aşa că, pentru a evita posibile complicaţii, a dus toate cărţile la locul lor iniţial şi a hotătât s-o îngroape chiar în beci.

Acesta e unul dintre principalele avantaje ale unei locuinţe cu beci.

(povestirea face parte din volumul "Vise paralele", autor Luis Garcia Jambrina. Cartea a apărut în anul 2006, la Editura RAO, traducerea Ileana Scipione)

Sper că v-a placut! :)

Avantaje şi dezavantaje

După o noapte în care nu am dormit decât puţin (foartee puţin!) am ajuns la concluzia că e bine să te mai doară din când în când una-alta :) Am mai jucat sceneta, de curând, aşa ca de data asta m-am pregatit: întâi am încercat să stau liniştită, doar, doar... - nu a ţinut, apoi am zis că dacă o să citesc niţel o să mai treacă (durerea, luasem o bulină) şi o să mă ia somnul - nţ, n-a mers nici aşa... Se făcuse aproape 1 şi nici gând să adorm sau să treacă..., aşa că am aplicat ultima variantă: m-am uitat la filme. Aveam de treminat Into the wild, apoi am (re)revazut Nuovo Cinema Paradiso (e pe lista mea de "filme de suflet"). Am ales pentru voi partea care îmi place cel mai mult:


"... - Cele cu ochii albaştri sunt cele mai dificile. Orice ai face nu-ţi vor fi prietene. N-ai ce face. Cu cât mai matur omul, cu atât îi sunt mai profunde sentimentele. Şi dacă iubeşti, suferi, ştiind că nu ai scăpare...
- E frumos ce spui, dar trist.
_ N-am spus-o eu, a spus-o John Wayne în The Sheperd of the Hills :)
.................
- Ţi-am spus doar, cele cu ochii albaştri sunt cele mai dificile.
-Trebuie să fie o cale să le faci să înţeleagă...
- Nici nu încerca. Când e vorba de sentimente nu-i nimic de înţeles şi nimic de explicat.
- Se pare că tu ai creat lumea!
- E meritul Domnului. El a creat lumea în două trei zile... Mie mi-ar fi luat ceva mai mult..., dar cu siguranţă aş fi făcut-o mai bună...."
(Traducerea e... aproximativă) :)

Avantaje...
Bine, sunt şi dezavantaje în povestea asta: mâna mă doare destul de rău, mi-e somn de mor la ora asta, îmi ia o grămadă de timp să fac lucruri simple, dar... Deoarece sunt bolnava şi sunt atât de obosită..., apelez la trucuri, ca să mă simt un pic mai bine: ma duc să beau un ceai ( cu o prietenă dragă), nu gătesc, o să comand pizza, de muncit... nici vorbă, mă simt rău :) Însă nu chiar atât de rău încât să nu primesc musafiri! Deci, vă aştept, iar dacă veniţi cu ceva bun (sunt bolnavă, v-am spus! :)), o să vă spun altă poveste cu "avantaje ".

I want you

La cererea musafirilor ;), iată:

Bună seara!

O să va întrebaţi (poate) ce-mi veni să dau buzna aşa... Ei, uite, îmi veni, am o durere de cap cumplită, am facut şi o contractură musculară (iar...) şi căutam... remediu. Găsit! Pus şi pentru voi, în caz că vă doare ceva :)



Nu-i aşa că vă simţiţi mai bine? Hai, măcar un pic... ;)

Un fluture şi-o pasăre...

Aşa, să ne mai treacă... ;)

Zboară!

"Dacă vrei să nimereşti ţinta, ocheşte puţin mai sus. Orice săgeată care zboara simte atracţia pământului."
H. W. Longfellow

Cu drag, pentru toţi cei ce trec pe-aici!
Cu un gând bun (mobilizator :)) şi-un zâmbet, pentru Mona!

Notă: fotografia nu îmi aparţine, e făcută de un prieten.

Seara

Azi, în Bucureşti.
Cer superb, păsări, frig...

Iubeşte-mi mâinile şi ochii

Gala folk "Om bun" o sa fie la sfârşitul săptămânii , aşa că mai aveţi timp... Până una-alta, ascultaţi. Să vi se facă dor... ;)



Informaţii găsiţi pe http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-5381627-gala-folk-bun-2009.htm

Pasiune de duminică

Pentru că toată săptămână am fost... fado şi pentru că am revăzut zilele astea Tangoul lui Carlos Saura, pentru că e duminică şi pentru că trebuie cumva să depăşesc momentul (fado-ului, dansului, duminicii... :)), zic să închei aşa:

Gând de primăvară

de fapt... dorinţă.
Mov.

Doi

aproape la fel

Calendar - Nina Simone

Nina Simone s-a născut la data de 21 februarie 1933.

Flight Of Icarus

Pentru Cristina! Că-i întoarsă pe dos. Las' că trece! Dă cu basca de pământ şi mergi mai departe. Hai că poţi! Nu poţi comenta, sună-mă! :)

Nu mi-e clar...

Florile de cireş
Licărind departe-n munte
În raza zorilor
S-au scuturat nezărite...
N-au fost oare fulgi de nea?

(Ton A, poem din culegerea Coliba de papură)

Iarna mea

de-aproape

Vis

Poveste...

Azi. Paşi

pe zăpadă.
Gri şi cu miros de primavară. Complicat, ştiu, da'... asta e. Azi.

Franţuzisme. Iar :)

Un strop de primăvară

primavara trecuta, da' vine ea şi anul ăsta...

Muzici pentru...

Alinuţa. Cu mulţumiri pentru CD-ul (recuperat!) cu franţuzisme :)


Bine, si pentru soră-ta ;)

Cu sufletul în palmă

Calendarul zilei - Sonny Bono

Pe 16 februarie 1935 s-a născut Sonny (Salvatore) Bono, compozitor, vocalist şi producător american (Sonny and Cher).

Zi gri

Fado şi... atât

Ploaia (Chuva)

Tot stare de suflet :( ...

După ploaie

Bucuresti, 8 februarie 2009. Autor: Mona (mulţumiri!)

Calendar - Ioan Andreescu

Pictorul, profesorul şi academicianul Ioan Andreescu s-a născut la data de 15 februarie 1850.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Andreescu

Stare de...suflet

Gând bun

Dor de ducă...

Răsărit

Calendar - Gil Dobrică

S-a născut la data de 14 februarie 1946.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gil_Dobrică

Roz :)

Iar mov

Dunărea albastră

Pe data de 13 februarie 1867, Dunărea albastră, a compozitorului Johann Strauss, a fost prezentată în premieră la Viena.

Haiku

Ca o zi noroasă:
a purtat pe sub piele un
soare

Calendarul zilei - La mulţi ani, Dan Puric!

Actorul şi regizorul Dan Puric s-a născut la data de 12 februarie 1959.



Biografia o gasiţi pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Puric

Studiu de caz: puţin mov.

Am constatat azi, cu oarecare surprindere, că am o colecţie întreagă de fotografii cu flori mov. Habar n-am cum s-a întâmplat asta! Îmi plac toate florile, da' nu-mi place movul... Nu port mov (deşi, recunosc, am o pereche de şosete de lâna în toate nuanţele de mov :) ), mi se pare o culoare nepotrivită pentru mine... Nu cred că e foarte grav (că fac poze cu flori mov), dar sunt îngrijorată niţel: mâine cine ştie ce noutăţi mai aflu despre mine...

Aşa se construiesc brazii

Rânca (august, 2008)

Calendarul zilei - Roberta Flack

În 1939, pe 10 februarie, s-a născut Roberta Flack, cântăreaţă şi pianistă americană.

Gânduri de vinerea trecută

Fotografia i-o datorez lui Adi, ea m-a chemat să văd cât de frumoasă era luna în nori.
Deci: cu toată dragostea şi cu mulţumiri pentru Adi (care m-a suportat cu stoicism toată săptămâna trecută :) )

Calendar

Pe 9 februarie 1943 s-a născut Barbara Lewis.

Poveste...

făra cuvinte.

Calendar - Despre ploaie

"Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred că nu mi-a plăcut prea tare atingerea ei rece şi mărunţită.
Înveţi să iubeşti ploaia aşa cum înveţi să iubeşti vinul: mai întâi te strâmbi, ca să pari diferit şi cu riscul de a nu-ţi face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevărată, ea necesită inventivitate, chibzuinţă şi o anumită experienţă de viaţă.
Cu toate acestea, nu putem spune că vinul şi ploaia acţionează la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzată de vin nu are voie să fie învăţată. Beţia ploii se oferă numai celor care o aleg."

Fragmentul face parte din volumul "Despre ploaie", apărut la Editura Humanitas, 2007, traducerea Andreea-Violeta Petre şi l-am ales pentru că autorul, Martin Page s-a născut la data de 7 februarie 1975 (şi pentru că iubesc ploaia).

Calendar... trecut şi foarte subiectiv

Pentru că am lipsit toată saptamâna şi am rămas în urmă cu calendarul, iată:

Pe 4 februarie 1948 s-a născut Alice Cooper.



Sunt fan, deci nu accept comentarii răutăcioase!


Pe 5 februarie 1968 s-a născut pilotul finlandez de raliuri Marcus Gronholm.




Pe 6 februarie 1945 s-a născut Bob Marley.