Din când în când mă apucă aşa, nu ştiu de ce, o stare de...
aş mânca ceva bun. Ceva...
Ceva, ce? asta e întrebarea - şi o ţin aşa zile întregi, până mi se arată...
Ei bine, săptămâna trecută m-a apucat iar, dar m-am lămurit destul de repede ce era ceva-ul:
alivenci.
Alivenci nu am mai mâncat de vreo 15 ani, cred, dar mi-am amintit exact gustul, de parcă aş fi mâncat ieri. Nu ştiu dacă în alte zone din ţară se face preparatul ăsta, dar la mine acasă, în Bucovina, era un produs... de rezistenţă. Bunica ne făcea foarte des. Ştiu că mâncam afară, pe prispă, aliniaţi, noi, gaşca de nepoţi (vreo 7), plus copiii de prin vecini. Şi erau buuune rău!
Dar să revin la... alivencile mele. Evident, ca să pot executa alivencile, aveam nevoie de reţetă. Întâi am zis să o caut pe internet, apoi am renunţat la idee, pentru că habar n-am ce punea bunica în alivencile ei, aşa că reteta de pe internet putea să nu fie bună... Am sunat-o pe mama. Ştia reţeta, yes! Bine, trebuie să vă spun că mama, că orice gospodină de la ţară, nu are reţete
ca din carte, cu gramaje. Noo, mama ştie ea cum se face (ordinea în care amesteci ingredientele şi etapele) şi cât se pune (cantităţile). În concluzie, zice:
aaaa, e simplu, fărâmiţezi doi pumni zdraveni de brânză proaspătă de vaci, bine scursă de zer, apoi pui un strop de sare (să nu uiţi!), apoi adaugi 4 ouă întregi, o mână de mălai, niţică făină (să se lege compoziţia), un borcan de iaurt şi unt, cît o nucă. Amesteci totul bine, bine, să nu aibă cocoloaşe. Pui în tava unsă cu unt, baţi un ou, îl torni deasupra şi-l întinzi (ca să aibă faţă) şi dai la copt, cam jumătate de ceas (dar ai grijă la foc, să nu fie prea mare). Dacă vrei să le mănânci ca desert, pui în compoziţie şi o mână de zahăr, dacă nu, poţi pune mărar tocat. Se mânâncă atunci când e caldă, cu smântână deasupra. După ce se răceşte, capătă alt gust, nu mai e aşa bună.Am făcut exact cum a zis mama (experienţa m-a învăţat că nu e bine să perfecţionez, să adaptez sau să revoluţionez reţetele ei, deci fac aşa cum spune) şi alivencile au ieşit corespunzător!

Trebuie să fac precizarea că mama mi-a transformat în grame "măsurile" ei, ca să mă pot descurca. Iată traducerea:
400 g brânză de vaci
4 ouă, plus unul de pus deasupra
4 linguri (cu vârf) de mălai
2 linguri (la fel, pline)de făină
300 g iaurt
2 linguri de zahăr (am spus, e opţional)
unt, o lingură, plus puţin pentru uns tava
sare
Am împărţit produsul cu "verii" de aici, din Bucureşti (nu îmi sunt veri în adevăratul sens - e o întreagă poveste-, dar eu aşa le zic), pentru că nu mi-a venit să mănânc singură, alivencile se savurează în gaşcă :) şi am primit elogii (exagerez desigur, însă toată lumea a mâncat cu mare poftă!).

Totuşi, am căutat reţeta şi pe internet şi am găsit mai multe variante, deci bine am făcut că am întrebat-o pe mama, aş fi avut dileme mari, mi-aş fi dat cu părerea şi... cine ştie ce-ar fi ieşit :)
Pentru că am fost curioasă de unde vine cuvântul şi, practic ce înseamnă, am căutat în DEX. Iată ce am aflat: ALIVÁNCĂ, alivenci, s.f. (Reg.) 1. Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut şi cu brânză şi coaptă în cuptor cu unt sau cu smântână. 2. (La pl.) Numele unei hore; melodia după care se execută. – Et. nec.
În unele dicţionare de argou,
alivancă face referire la
femeie frumoasă, dar fără vlagă (adica, fără putere, fără vigoare).
Sper că aţi gustat cu plăcere un pic din Bucovina. Şi mai sper să vă iasă alivencile, în caz că v-am făcut poftă şi vă hotărâţi să faceţi şi voi.